marți, 8 decembrie 2009

Nemuritori

Exista lucruri care nu au moarte. Care se invechesc si imbatranesc asa cum o face un vin bun. Care odata cu timpul stralucesc si mai tare si isi arata valoarea, eclipsand de departe orice ar putea vreodata spera sa le faca "concurenta".

Eleganta e ceva cu care te nasti. E ceva care iti vine la fel de natural ca si pielea de pe corp, dar care nu poate fi dobandita decat foarte greu. Astfel nici nu-i de mirare ca simboluri ale elegantei au fost mereu persoane care aratau ca proaspat "scoase din cutie" fara sa para ca fac vreun efort in sensul asta. Care arata la fel de elegant si in blugi si tricou, dar si in cea mai frumoasa imbracaminte.

Audrey Hepburn


Catherine Hepburn

Natascha McElhone

Sean Connery

Carey Grant
Apoi exista talentul. Care indiferent in ce epoca apare se face remarcat si devine etalon pentru tot restul. Nu am de gand sa ma bag in pictura, muzica clasica sau arhitectura. Pe acrestea le stie toata lumea...

Cand mi-a venit ideea sa scriu postul asta ascultam A Change Gonna Come a lui Sam Cooke cantata de Seal. Si mi-am dat seama ca exista doar o mana de artisti care mai pot indrazi sa cante asemenea melodii fara sa pice in penibil.

In afara de originalul lui Sam Cooke, coverul lui Seal este singurul care face dreptate melodiei.



La fel este cazul melodiilor At last si I'd rather go blind ale Ettei James, cantate de Beyonce in filmul Cadillac Records.



Nu prea ma dau eu in vant dupa Beyonce, dar este cam singura care poate lua o melodie ca aceasta si sa o faca sa straluceasca din nou.

Exemplele sunt foarte multe. Aretha Franklin, Ray Charles, Beatels, Tina Turner... Si probabil ca daca as scrie despre fiecare in parte nu m-as mai ridica prea curnd de la calculator.

Uneori se intampla miracole si eleganta si talentul se intalnesc in aceeasi persoana, si atunci nu ai de ales decat sa te minunezi si sa te bucuri de prezenta unor asemena fiinte.

Devine irelevant ce fel de oameni au fost toti acestia, ca erau buni sau rau, alcoolici sau perversi sau bun samariteni. Ceea ce e important e ca prin prezenta lor, prin talentul si/sau prezenta carismatica, prin felul prin care trec prin viata si prin ceea lasa in urma, oameni ca mine se simt un pic mai bogati si au un etalon de calitate cu care sa se compare si spre care sa tinteasca (si aici ma refer nu doar la aspectul fizic sau la muzica, ci la tot ceea ce poate insemna talent personal si reusita).

vineri, 4 decembrie 2009

South Park - Dreidel Song (Kenny and Cartman)

joi, 3 decembrie 2009

Pisica surprinsa



Nu situ de unde a gasit asta Alex dar e fenomenala.

Defenders bouncing off Drogba

He's on fire this season

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Filme

Dupa o saptamana cu zero filme vazute (lungmetraje, pt ca filme scurte am vazut o gramada....cam 30, la o prima estimare), este foarte posibil ca maine seara sa vedem The Horde si Revenants si candva in luna decembrie sa vedem si Martyrs din nou, dar la cinema...I really hope so...anyway 2012 miercurea urmatoare, desi ma cam sperie faptul ca tine 2 ore 40

joi, 26 noiembrie 2009

Signs - short mvoie

miercuri, 25 noiembrie 2009

Anul 2009

A fost plin de realizari pt mine:
- pe plan personal: de tot rahatul, nici nu vreau sa ma mai gandesc
- pe plan medical: am continuat cu boala inceputa la jumatea lui 2008, se pare ca va trece doar cand mor...din pacate, nu voi muri de ea
- pe plan profesional: I was cheated out of a trip to the Far East, cheated out of a promotion, cheated out of a pretty big amount of money (big for the shitty country I live in)
A big fuck you to all who helped me achieve this!

vineri, 20 noiembrie 2009

Urasc nesimtitii

Nu stiu cand mi-am dat seama ca-i urasc mai mult decat pe prosti, dar asta e realitatea.

Nesimtitii sunt de toate felurile. Grasi, slabi, inalti, scunzi, de toate varstele si din toate paturile sociale. Unii nu isi dau seama ca sunt nesimtiti, altii isi poarta nesimtirea cu mandrie, de parca ar fi cine stie ce mare realizare. Unii sunt nesimtiti cu altii, unii sunt nesimtiti cu ei insisi.

Cred ca cei mai greu de suportat sunt acei nesimtiti care nu se prind ca put. Zilele trecute m-am asezat in autobuz langa o domnisoara tare draguta. Mi-am scos cartea si am inceput sa citesc. Marturisesc ca sunt o ipocrita. Nu ma asez langa persoane care par... nespalate. Nu conteaza daca sunt curati sau nu. Asta sunt.

Deci ma asez langa domnisoara si la un moment dat realizez ca ma deranjeaza ceva cumplit. Fata respira pe gura iar mirosul ce-i iesea din gura era inspaimantator. Mi-a intors stomacul pe dos. Dintr-o data s-a dus dracului imaginea ei de fata draguta si aranjata.

Ieri dimineata intru in lift dupa ce coboara un tip la vreo 40 de ani. Inalt, solid, bine imbracat. A lasat in urma lui o dara de duhoare de transpiratie de am zis ca mor cand am intrat in lift. Miros de ceapa putrezita de un milion de ani. Noroc ca am urcat pana la 4, ca mai mult nu cred ca puteam sa-mi tin respiratia. Si omul ala se ducea la munca! Oare cum o fi sa stai 8 ore langa un om care vine la munca gata imputit de parca e proaspat iesit dintr-un container cu gunoi. De fapt... nu vreau sa stiu vreodata.

Oare de ce am impresia mereu ca o persoana cat de cat bine imbracata nu va puti?

Oare oamenii astia nu se simt? Nu se miros? Ma gandesc ca pe harta olfactiva a unui caine oamenii astia apar ca niste becuri incandescente. Oameni buni! S-a inventat guma de mestecat mentolata si spray-ul! Folositi-le cu incredere ca functioneaza!

luni, 16 noiembrie 2009

The Last Shaddow Puppets

O formatie descoperita de mine foarte recent si de care m-am cam indargostit.

The Age of Understatement



My Mistakes Were Made For You

duminică, 15 noiembrie 2009

Boobs of the day - Nikoleta Lozanova

Lozanova, nu Lazarova precum scriu unii de la cel mai mare ziar sportiv din tara asta